Indice de lizibilitate
Lipește un text și se calculează indicele de lizibilitate, împreună cu cifrele din spatele lui.
Lipește un text mai sus.
Scala
- Sub 30 – foarte ușor, ca în cărțile pentru copii
- 30–40 – literatură ușoară
- 40–50 – proză obișnuită, ca în ziare
- 50–60 – dificil, adesea texte de specialitate
- Peste 60 – foarte dificil, administrativ sau academic
Un cuvânt lung are mai mult de șase litere. Semnele de punctuație nu intră în lungimea cuvântului.
Cum funcționează
LIX este o măsură a lizibilității creată de Carl-Hugo Björnsson în anii 1960. Este lungimea medie a propozițiilor plus procentul de cuvinte lungi, adică de cuvinte cu mai mult de șase litere.
Măsoară două lucruri care fac un text mai greu: propozițiile lungi, care îi cer cititorului să țină mai multe în minte, și cuvintele lungi, care sunt adesea compuse sau termeni de specialitate.
Sub 30 înseamnă foarte ușor, ca în cărțile pentru copii. Între 30 și 40 este literatură ușoară, între 40 și 50 proză obișnuită, ca în ziare, între 50 și 60 este dificil, iar peste 60 este limbaj administrativ sau academic. Împărțirea este o regulă practică fără sursă stabilită și a fost făcută pentru suedeză. Când Björnsson a comparat ziare în unsprezece limbi, cele suedeze au obținut 47, cele germane 59, iar cele finlandeze 72, așa că același tip de text se plasează diferit de la o limbă la alta.
Un scor mic nu este un scop în sine. Contează cititorul: un text pentru publicul larg ar trebui să fie jos pentru limba lui, în timp ce un raport tehnic pentru specialiști poate fi mai sus.
Măsura ține seama doar de lungime, nu de sens. Un text plin de cuvinte scurte, dar greu de înțeles, primește tot un scor mic, iar un text bine scris, cu câteva nume proprii lungi, primește mai mult decât merită.
Propozițiile se numără după semnele de punctuație finale, așa că abrevierile cu punct pot fi socotite drept sfârșit de propoziție. Valoarea este o estimare, nu o măsurătoare exactă.
Același mesaj, în trei feluri
Trei variante ale aceluiași răspuns la o cerere, scrise pentru pagina aceasta. LIX este calculat cu instrumentul de mai sus.
| Text | LIX | Nivel |
|---|---|---|
| SimpluAm primit cererea ta. O citim acum. Primești răspuns în două săptămâni. Dacă ai întrebări, sună-ne. | 35 | Ușor |
| Proză obișnuităÎți mulțumim pentru cererea pe care ai depus-o și pe care am înregistrat-o. Analiza durează de obicei două săptămâni, iar după ce luăm o decizie ți-o trimitem în scris, la adresa pe care ai indicat-o. Scrie-i persoanei care se ocupă de dosar dacă ai întrebări sau dacă vrei să completezi cererea. | 42 | Proză obișnuită |
| Limbaj administrativCererea dumneavoastră a fost înregistrată și se află în curs de soluționare, urmând ca decizia să fie comunicată în termenul legal de aproximativ paisprezece zile calendaristice. Eventualele solicitări de informații suplimentare referitoare la prezenta cauză se vor adresa funcționarului desemnat cu instrumentarea dosarului. | 68 | Foarte dificil |
Cum se calculează LIX pentru primul text
- Cuvinte: 16. Propoziții: 4. Media cuvintelor pe propoziție: 4,0.
- Cuvinte lungi, adică de peste șase litere: 5. Procentul lor din toate cuvintele: 31,3 %.
- LIX este suma celor două numere: 35,3.
Formula
LIX este numărul de cuvinte împărțit la numărul de propoziții, plus numărul de cuvinte lungi înmulțit cu o sută și împărțit la numărul de cuvinte. Primul termen măsoară lungimea propozițiilor, al doilea ponderea cuvintelor lungi. Un cuvânt lung are mai mult de șase litere. Semnele de punctuație nu se socotesc litere, iar o cifră se socotește cuvânt, dar niciodată cuvânt lung.
Măsura a fost creată de Carl-Hugo Björnsson, care a publicat un studiu despre lizibilitatea manualelor școlare în 1964 și cartea Läsbarhet în 1968. Fiindcă numără doar litere și cuvinte, formula funcționează și în alte limbi, iar în Europa se folosește în mai multe țări. Pragurile dintre ușor și greu au fost însă stabilite pe texte suedeze. Când Björnsson a comparat ziare în unsprezece limbi, cele suedeze au obținut 47, cele germane 59, iar cele finlandeze 72, deci același tip de text se plasează altfel de la o limbă la alta.
Ce înseamnă asta pentru română
În română literele cu semne diacritice sunt litere de sine stătătoare și se numără ca atare: ă, â, î, ș și ț contează fiecare cât o literă, nu mai mult. Instrumentul le tratează la fel ca pe celelalte, așa că un text scris corect, cu diacritice, și același text scris fără ele obțin aceeași valoare.
Cuvintele lungi apar în română din alte motive decât în suedeză sau germană. Compunerea este rară, în schimb articolul hotărât se lipește la sfârșitul cuvântului, iar flexiunea adaugă terminații: prieten are șapte litere, prietenului are doisprezece. Vocabularul de specialitate este în mare parte neologic și latino-romanic, cu derivate lungi ca soluționare, instrumentare sau contravaloare. Un text administrativ românesc adună deci cuvinte lungi și fără a lipi substantive unul de altul.
De aceea pragurile suedeze trebuie citite ca o estimare, nu ca o sentință. Compară mai degrabă două variante ale aceluiași text între ele, cum sunt cele trei de mai sus, decât o valoare izolată cu o scară.
Mai este o capcană. Propozițiile se numără după semnele de punctuație finale, iar româna juridică și administrativă este plină de abrevieri cu punct: nr., art., alin., lit., dvs. Fiecare dintre ele este citită ca un sfârșit de propoziție și scurtează artificial media, deci coboară valoarea tocmai la textele care ar trebui să iasă sus.
Limbajul clar în textele oficiale
Pentru actele normative, cerința de claritate este chiar în lege. Potrivit art. 36 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, actele normative trebuie redactate într-un limbaj și stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar și precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie.
Același articol cere ca redactarea să fie subordonată înțelegerii cu ușurință a textului de către destinatari, interzice neologismele atunci când există un sinonim de largă răspândire în română și admite termenii de specialitate numai dacă sunt consacrați în domeniu. Regulile nu se aplică scrisorilor către cetățeni, dar sunt cel mai apropiat reper oficial pentru ce înseamnă un text limpede în românește.
Limbajul clar înseamnă mai mult decât cuvinte și propoziții scurte: să începi cu ce contează, să i te adresezi direct cititorului, să folosești verbe la diateza activă și să explici termenii tehnici. LIX măsoară doar o parte din asta, iar un text poate avea o valoare mică și tot să fie greu de urmărit.
Alte măsuri de lizibilitate
Pentru engleză se folosește cel mai des Flesch reading ease, publicat de Rudolf Flesch în 1948. El numără silabe pe cuvânt în loc de litere și dă valori mari pentru textele ușoare, adică exact invers față de LIX. Flesch–Kincaid, pus la punct pentru marina americană în 1975, cântărește aceleași două mărimi altfel și dă un nivel de clasă din școala americană.
Numărarea silabelor este greu de automatizat în afara englezei, iar LIX o ocolește numărând litere. În română silabele s-ar putea număra mai ușor decât în engleză, fiindcă scrierea urmează sunetul îndeaproape, dar orice măsură de acest fel rămâne o estimare: niciuna nu vede dacă fraza spune ceva sau nu.