Conversie: viteză de transfer de date

Despre unități

• Biți pe secundă (bit/s) – Bitul pe secundă este unitatea de bază a transmisiei de date, din care se construiește orice viteză din contract. Prefixele sunt zecimale: după NIST, inginerii de telecomunicații înțeleg întotdeauna prin megabit pe secundă un milion de biți pe secundă, deși unii proiectanți de rețele locale au socotit binar. Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor scrie unitatea bit/s, ca în standardul de modem V.90, de până la 56.000 bit/s. Capcana o reprezintă prescurtările: „bps” și „Bps” se deosebesc printr-o singură literă mare, dar printr-un factor de opt.
• Kilobiți pe secundă (kbit/s) – Un kilobit pe secundă înseamnă 1.000 de biți pe secundă, adică 125 de byți pe secundă. A fost unitatea epocii modemurilor: standardul ITU V.90 din 1998 dădea pe rețeaua telefonică până la 56 de kilobiți pe secundă la descărcare și 33,6 la încărcare. Capcanele sunt două. Kilo înseamnă aici întotdeauna 1.000, niciodată 1.024. Iar 56 de kilobiți pe secundă înseamnă 7 kilobyți pe secundă, nu 56 – modemul descărca un megabyte în ceva mai puțin de două minute și jumătate.
• Megabiți pe secundă (Mbit/s) – Megabitul pe secundă este unitatea în care se vând internetul fix, wifiul și rețelele mobile: un milion de biți pe secundă, adică 125.000 de byți pe secundă. Regulamentul european privind internetul deschis cere ca în contract să fie explicate vitezele, dar nu numește nicio unitate. În România, platforma Netograf a ANCOM măsoară în Mbps și a găsit pentru 2024 o viteză medie de descărcare de 446 Mbps la internetul fix prin cablu și de 58 Mbps la cel mobil. Capcana este factorul opt.
• Gigabiți pe secundă (Gbit/s) – Gigabitul pe secundă este un miliard de biți pe secundă, adică 125 de megabyți sau 1.000 de megabiți pe secundă. Unitatea măsoară conexiunile pe fibră și centrele de date: un film de 5 gigabyți se descarcă teoretic în 40 de secunde. România stă de peste un deceniu în fruntea clasamentelor internaționale de viteză, așa că gigabitul este aici obișnuit. Două capcane: un abonament de un gigabit nu dă un gigabyte pe secundă, iar viteza reală este mereu mai mică decât cea a legăturii, fiindcă protocoalele își iau partea.
• Byți pe secundă (B/s) – Byte-ul pe secundă înseamnă opt biți pe secundă și este unitatea de bază pentru viteza cu care se mută fișierele. Fișierele se măsoară în byți, așa că programele care copiază și descarcă arată viteza în byți pe secundă, cu prefixe, în timp ce abonamentele de internet socotesc în biți. Legătura este exact un factor de opt: un modem de 56.000 bit/s dă cel mult 7.000 de byți pe secundă. Capcana o reprezintă simbolurile, unde B înseamnă byte și b bit. Pe deasupra, programele pot socoti kilo și mega binar.
• Kilobyți pe secundă (kB/s) – Un kilobyte pe secundă înseamnă 1.000 de byți pe secundă, adică 8.000 de biți pe secundă. Unitatea ține de transferurile lente: standardul de modem V.90 dădea 56 de kilobiți pe secundă, adică cel mult 7 kilobyți pe secundă. Capcana este litera mare și prefixul binar. Multe programe scriu K când înțeleg 1.024, iar GNU coreutils notează că tradiția și POSIX folosesc k în sensul de kibibyte. Așa că „100 KB/s” poate însemna 102.400 de byți pe secundă, cu 2,4 % mai mult decât 100 kB/s.
• Megabyți pe secundă (MB/s) – Megabyte-ul pe secundă este un milion de byți, adică opt milioane de biți pe secundă. Unitatea apare în fereastra de descărcare, la transferurile de fișiere și pe marcajul cardurilor de memorie și al unităților SSD, în timp ce rețelele se socotesc în megabiți pe secundă. Legătura este exactă: 12,5 megabyți pe secundă sunt 100 de megabiți, fiindcă un byte are opt biți. Capcana este același factor opt în celălalt sens: cine vede 12 megabyți pe secundă la un abonament de o sută de megabiți a primit ce promite contractul.
• Gigabyți pe secundă (GB/s) – Un gigabyte pe secundă înseamnă un miliard de byți pe secundă, adică 8 gigabiți pe secundă. Organizația industriei, USB-IF, dă pentru USB4 până la 40 sau 80 de gigabiți pe secundă, adică 5 sau 10 gigabyți pe secundă. Un fișier de 50 de gigabyți durează deci, teoretic, 10 secunde la 40 de gigabiți pe secundă. Capcana este că producătorii scriu Gbps pentru biți și GB/s pentru byți, iar cele două arată aproape la fel. Pe deasupra, GB/s într-un program poate însemna gibibyți pe secundă, cu 7,4 % mai mult.