Conversie: cantitate de date

Despre unități

• Biți (bit) – Un bit este o cifră binară, 0 sau 1, iar opt biți fac un byte. Unitatea ține de standardul IEC 80000-13, nu de directiva europeană a unităților. Biții se numără în transmisie și în criptare: internetul se vinde în biți pe secundă, iar standardul AES lucrează pe blocuri de 128 de biți, cu chei de 128, 192 sau 256 de biți. Capcana este simbolul. Forma fără echivoc este „bit”, ca în kbit și Mbit, pe când „b” se confundă ușor cu „B” de la byte, de opt ori mai mare.
• Byți (B) – Un byte are opt biți și este unitatea în care se socotesc mărimile de fișiere, memoriile și spațiile de stocare. Mărimea este definită în standardul internațional IEC 80000-13; cantitățile de date nu intră în directiva europeană a unităților și nu sunt deci reglementate ca unități legale. Un byte ajunge pentru un caracter ASCII, iar diacriticele românești ș, ț, ă, â și î ocupă doi byți fiecare în UTF-8. Capcana este litera mare: B înseamnă byte, iar b bit, și între ele stă un factor de opt.
• Kilobyți (kB) – Un kilobyte are 1.000 de byți, fiindcă prefixul SI kilo înseamnă 10³. Echivalentul binar se numește kibibyte și are 1.024 de byți; diferența este de 2,4 %. Prefixele binare kibi, mebi și gibi au fost introduse de Comisia Electrotehnică Internațională în 1999 tocmai pentru că kilobyte-ul era folosit în două înțelesuri. Unitatea se potrivește fișierelor mici și pachetelor de rețea. Se scrie kB, cu k mic, ca toate prefixele SI, și B mare. „KB” cu K mare înseamnă în Windows de obicei 1.024 de byți.
• Megabyți (MB) – Un megabyte are un milion de byți, după prefixul SI mega. Echivalentul binar, mebibyte-ul, are 1.048.576 de byți, cu 4,9 % mai mult, și tocmai megabyte-ul este exemplul pe care îl folosește institutul american de metrologie NIST: producătorii de memorii înțeleg 2²⁰ byți, cei de stocare 10⁶. Unitatea măsoară imagini, aplicații, atașamente și pachete de date mobile. Două capcane. Megabyte față de megabit este un factor de opt, așa că un abonament de 100 de megabiți dă 12,5 megabyți pe secundă. Iar sistemele de operare scriu MB, dar socotesc mebibyți.
• Gigabyți (GB) – Un gigabyte are un miliard de byți, după prefixul SI giga. Echivalentul binar, gibibyte-ul, are 1.073.741.824 de byți, adică cu 7,4 % mai mult. Unitatea măsoară stocarea, memoria și datele mobile și nu este reglementată în Uniune. Aici stă capcana clasică: producătorii de discuri socotesc zecimal, așa că un disc de 1 terabyte are 10¹² byți, în timp ce Windows arată același disc binar, dar scrie „GB”: cifra iese 931. Nu este înșelăciune, ci două sisteme de prefixe. Gigabyte față de gigabit este iar un factor de opt.
• Terabyți (TB) – Un terabyte are o mie de miliarde de byți, 10¹², după prefixul SI tera. Echivalentul binar, tebibyte-ul, are 1.099.511.627.776 de byți, adică cu 10,0 % mai mult – diferența cea mai mare dintre prefixele obișnuite, aproape o sută de gigabyți la fiecare terabyte. Unitatea măsoară discuri, unități SSD, stocarea în cloud și copiile de siguranță. De aceea un disc marcat 1 terabyte apare ca 931,32 gibibyți în Explorer, deși are exact cât promite ambalajul. Iar TB față de Tb, terabit, rămâne un factor de opt.
• Kibibyți (KiB) – Un kibibyte are 2¹⁰ byți, adică 1.024 de byți, cu 2,4 % mai mult decât un kilobyte. Prefixul kibi, simbol Ki cu K mare, a fost aprobat de Comisia Electrotehnică Internațională în decembrie 1998 și stă azi în IEC 80000-13, iar broșura SI spune că prefixele SI nu ar trebui folosite pentru puteri ale lui doi. Multe programe scriu totuși doar K: în GNU coreutils, K înseamnă 1.024, dar kB 1.000. Discheta de „1,44 MB” avea 1.440 de kibibyți, fiindcă megabyte-ul ei avea 1.024.000 de byți.
• Mebibyți (MiB) – Un mebibyte are 2²⁰ byți, adică 1.048.576 de byți, cu 4,9 % mai mult decât un megabyte. După NIST, producătorii de memorii înțeleg prin megabyte 2²⁰ byți, iar cei de dispozitive de stocare un milion – încurcătura pe care trebuiau s-o lămurească prefixele binare. Mebibyte-ul se potrivește memoriei de lucru și limitelor de memorie ale serverelor. Kubernetes citește „128Mi” ca 128 de mebibyți și „128M” ca 128 de milioane de byți, iar documentația avertizează: „400m”, cu m mic, înseamnă 0,4 byți, nu 400 de mebibyți.
• Gibibyți (GiB) – Un gibibyte are 2³⁰ byți, adică 1.073.741.824 de byți. Prefixul gibi a fost adoptat de Comisia Electrotehnică Internațională în ianuarie 1999 și stă azi în standardul IEC 80000-13. Unitatea este la locul ei acolo unde mărimile sunt puteri ale lui doi: memoria de lucru, mașinile virtuale și utilitarele Linux. Un disc marcat 1 terabyte are 931,32 gibibyți, cifra pe care o arată Windows. Diferența față de prefixele zecimale crește în sus: 2,4 % pentru kibi, 4,9 % pentru mebi, 7,4 % pentru gibi și 10,0 % pentru tebi.
• Tebibyți (TiB) – Un tebibyte are 2⁴⁰ byți, adică 1.099.511.627.776 de byți, cu 10,0 % mai mult decât un terabyte – cea mai mare diferență dintre prefixele obișnuite. Un disc vândut ca 4 TB are deci 3,64 tebibyți, fără să lipsească nimic. Unitatea apare în utilitarele de sistem și în cloud: stocarea pe blocuri de la Amazon oferă volume de la 1 gibibyte la 64 de tebibyți. Capcana este că același disc arată cifre diferite în programe diferite: în GNU coreutils, T înseamnă tebibyte, dar TB terabyte.
• Kilobiți (kbit) – Un kilobit are 1.000 de biți, adică 125 de byți. Broșura SI folosește chiar kilobitul ca exemplu: prefixele SI înseamnă numai puteri ale lui zece, deci un kilobit are 1.000 de biți, nu 1.024. Echivalentul binar este kibibitul, Kibit. Ca mărime, kilobitul trăiește pe cipurile de memorie, adesea în sens binar. Cipul de memorie 24LC256 de la Microchip este numit 256 Kbit și are adresele 0000–7FFF, a câte 8 biți fiecare, în total 262.144 de biți. Capcana este kb față de kB, bit față de byte.
• Megabiți (Mbit) – Un megabit are un milion de biți, adică 125.000 de byți. Unitatea trăiește în rețele: internetul fix și cel mobil se vând în megabiți pe secundă, iar regulamentul european privind internetul deschis cere ca în contract să fie explicate vitezele, fără să numească vreo unitate – megabitul este practică de piață. În România, platforma Netograf a ANCOM măsoară tot în megabiți pe secundă. Capcana este că abonamentele se măsoară în biți și fișierele în byți: 100 de megabiți pe secundă dau 12,5 megabyți pe secundă.
• Gigabiți (Gbit) – Un gigabit are un miliard de biți, adică 125 de megabyți. Pe cipurile de memorie înseamnă adesea puteri ale lui doi: cipul DDR4 de la Micron marcat 16Gb adresează 2³⁴ biți, aproximativ 17,2 miliarde, adică 16 gibibiți. Telecomunicațiile socotesc în schimb zecimal, iar în România, la sfârșitul lui 2025, 4 din 10 conexiuni de internet fix erau Gigabit, adică de cel puțin un gigabit pe secundă, după ANCOM. Capcana este Gb față de GB, gigabit față de gigabyte – un factor de opt.